Sărata Monteoru – O stațiune pustie

Sărata Monteoru – O stațiune pustie

Fiindcă am prins o zi liberă, iar vremea a fost destul de călduroasă pentru ianuarie, cu puțin soare și temperaturi pozitive, m-am decis să fac o ușoară plimbare prin Sărata Monteoru.

Din nefericire, totul arată pustiu și total deprimant. Știu că este iarnă, iar lumea nu mișună pe afară ca atunci când este cald, dar credeți-mă că în 2 ore am văzut maxim 10 oameni, cu tot cu lucrătorii din zonă, iar asta m-a speriat.

Mai jos, voi scrie câteva rânduri despre ce a fost și ce a ajuns această zonă cu un potențial turistic uriaș, iar dumneavoastră trageți concluziile.

Grecul Grigore Stavri (care ulterior și-a luat numele de Grigore Constantinescu-Monteoru) a achiziționat în perioada 1860–1880 toate terenurile petrolifere, precum și întregul sat denumit pe atunci Fundu Sărății și s-a îmbogățit din afacerile cu petrol, comercializând atât țiței brut, cât și ulei mineral fabricat în distileria deschisă în 1871.
Monteoru a construit o capelă, un cazinou, un parc în stilul grădinilor englezești, hoteluri, o vilă personală și multe alte clădiri.
În perioada interbelică Sărata Monteoru a cunoscut anii săi de glorie maximă. Atunci, s-a înființat singura mină de petrol de la acea vreme din Europa, rămasă încă unicat pe continent, de unde se extrăgea petrol prin galerii subterane.
Apele de aici aveau proprietați medicale speciale, iar dr. A. Theohari a stabilit indicațiile terapeutice ale acestora în afecțiunile tubului digestiv și anexelor acestuia.În prezent, sursele de apă minerală sunt reprezentate de 3 foraje hidrogeologice, un puț minier și 19 izvoare (cele mai multe neamenajate) – care produc o apă de tip zăcământ și sunt folosite la diverse afecțiuni.

În Sărata-Monteoru, în mai multe puncte s-au realizat descoperiri arheologice atribuite mai multor epoci. Cele mai vechi urme de locuire datează din Eneolitic.

Cutremurul din 1940, al Doilea Război Mondial și naționalizarea pusă în aplicare de guvernul comunist ce au urmat, au dus la abandonarea stațiunii și la părăginirea ei, multe dintre vechile clădiri ajungând să fie demolate iar grădina englezească să fie distrusă. Abia prin anii 1970 s-au înființat două hoteluri (denumite astăzi Ceres și Monteoru), un ștrand și o bază de tratament.

Urmașii lui Grigore Monteoru au reprimit drepturile de proprietate asupra capelei familiei, a unor zone de pădure, precum și asupra vilei aflată în parcul dendrologic în care a funcționat, până de curând, o tabără de elevi, astăzi fiind închisă publicului.

Turiștii mai vin în zonă doar vara, datorită diferitelor terase și a piscinelor deschise de privați. Principalele unități de turism sunt hotelul Ceres, administrat de Ministerul Muncii și folosit pentru cazarea pensionarilor cu bilete de tratament, precum și hotelurile Monteoru și Montana.
Ștrandul cu apă cloro-sodică situat în cetrul stațiunii, alimentat de izvoarele locale este principala atracție turistică, iar în trecut mai era unul la mică distanță dar este lăsat in paragină.

Fiind o zonă de deal, iar în jur este numai pădure, aici veneau destul de des motocicliști și pasionații sporturilor cu motor. În anul 2013, Sărata Monteoru a găzduit o etapă a Campionatului Mondial de Enduro, iar organizatorii erau extrem de entuziasmați și mulțumiți de potențialul zonei. Din diverse motive, absolut toate evenimentele s-au anulat, doar toamna se mai ține Cupa GTC, o întrecere pentru mașinile off road și un concurs de maraton care are startul din acestă localitate.
Pe aici mai trec sporadic bicicliști, alergători și alți sportivi care se antrenează.
Singurele trasee sunt indicate la o intersecție de drumuri, marcate cu triunghi, respectiv cerc și duc către “Lacul verde” și “Mina de petrol”.
Se anunțau investiții uriașe pentru dezvoltarea turismului, construcții imense, dar de când mă știu eu, s-a făcut o sală de sport, s-au amenajat două părculețe și un parc de aventură, iar vara se ține Buzău Fest pe terenul de fotbal.
Acum voi ziceți cât la sută ajută cele amintite mai sus să ridice o stațiune balneoclimaterică să atragă turiști?

Era să uit, avem punct de informare turistică, clădire mare, pentru a ne îndruma către atracțiile de aici. Din câte cunosc eu ar fi următoarele:

  • Capela Monteoru- Închisă;
  • Vila si parcul Monteoru- Accesul publicului interzis;
  • Mina de petrol, unică în lume – Accesul publicului interzis;
  • Ștrandul Paradis (PROPRIETATE PRIVATĂ) – Accesul se face contra-cost;
  • Vechile bazine cu apă sărata – Accesul interzis, lăsate în ruină;
  • Mai multe situri arheologice cu descoperiri din neolitic – Nu este nimic amenajat sau marcat.

Excluzând faptul că nu prea ai ce să vizitezi, dacă iubești natura, plimbările cu bicicleta și orice sport se face în aer liber, aici e locul ideal. Te poți caza la pensiunile din zonă, care practică niște prețuri decente, te poți relaxa și-ți poți încărca bateriile.
Sper că n-am omis ceva și n-am deranjat pe nimeni scriind aceste rânduri. Nu am vrut să mă transform într-un cârcotaș, doar am prezentat realitatea așa cum este ea, dar la modul blând. Îmi pare rău că se duce dracu țara asta, iar totul se pune sub semnul banului.

Sursa: Wikipedia