Programele europene destinate integrării tinerilor pe piața muncii ar trebui evaluate nu doar prin numărul de angajări finanțate sau prin gradul de absorbție a fondurilor, ci și prin rezultatele obținute după încheierea subvențiilor, susține Andi Cristea, într-un comentariu publicat de buzaumedia.ro.
Poziția este formulată în contextul unui raport al Curții de Conturi Europene privind sprijinul acordat prin politica de coeziune pentru ocuparea tinerilor. Potrivit informațiilor prezentate de publicație și atribuite lui Andi Cristea, documentul atrage atenția că finanțarea unor angajări nu este suficientă dacă nu se poate măsura câți dintre beneficiari rămân în câmpul muncii după terminarea sprijinului financiar.
Pentru România, problema este reflectată de diferența dintre rata șomajului în rândul tinerilor și cea înregistrată la nivelul populației active. Conform datelor menționate în material, în 2025 rata șomajului pentru persoanele cu vârste între 15 și 29 de ani era de 15,4%, în timp ce pentru populația activă, în ansamblu, se situa la aproximativ 6,1%. Cifrele sunt prezentate în articolul sursă și nu au putut fi verificate independent pe baza materialelor disponibile.
România a beneficiat sau urmează să beneficieze de fonduri europene consistente pentru acest domeniu. Pentru perioada 2014-2020 sunt menționate 136,3 milioane de euro din Fondul Social European și 303,2 milioane de euro prin Inițiativa pentru ocuparea tinerilor. Pentru intervalul 2021-2027, sunt planificate 673,5 milioane de euro din FSE+, ceea ce înseamnă, potrivit sursei, peste 1,1 miliarde de euro în intervențiile specifice analizate de Curtea de Conturi Europeană.
Una dintre propunerile prezentate este măsurarea ocupării durabile prin indicatori urmăriți la 12, 18 sau 24 de luni de la angajare. Astfel, evaluarea ar trebui să arate dacă tinerii au rămas angajați, dacă au obținut un loc de muncă mai stabil, dacă și-au dezvoltat competențele sau dacă au revenit în șomaj după încheierea finanțării.
O altă direcție indicată în material vizează legarea mai strânsă a subvențiilor acordate angajatorilor de formarea profesională la locul de muncă. Potrivit comentariului, stimulentele ar avea efecte mai durabile atunci când sunt corelate cu nevoile reale ale pieței muncii și cu măsuri care îi încurajează pe angajatori să păstreze salariații după încheierea programelor finanțate.
Andi Cristea susține, de asemenea, că politicile publice ar trebui să se concentreze mai mult pe tinerii NEET, care nu lucrează, nu studiază și nu urmează cursuri. Pentru cei inactivi și neînregistrați la serviciile publice de ocupare, identificarea ar necesita intervenții în comunitate și cooperare între agențiile de ocupare, primării, școli, serviciile sociale și organizațiile neguvernamentale. În această viziune, succesul programelor ar trebui judecat prin numărul tinerilor care ajung la un traseu profesional stabil, nu doar prin fondurile cheltuite sau prin numărul contractelor finanțate.
Sursa foto: VT98Fan / Wikimedia Commons
